durade /-à-/ du|ra|de [AF]
-
s.f.
cuantitât di timp dal principi ae fin di alc:
"Âf blu" al è un progjet di cartons animâts in dîs pontadis di une durade di 6 minûts (Fabian Ros, Âf Blu);
a voltis si jere adatât parfin a lavorâ cul pat che si fos tratât di une vore lizere e di pocje durade (Alan Brusini, Cercandui)
Sin. lungjece - s.f. il lâ indevant dilunc dal timp e traviers dai avigniments: l'ordenament autonomistic che al rispiete i dirits naturâi [...] al è simpri stât il segret de concuardie, de durade e de prosperitât dai organisims statâi (Josef Marchet, La unitât cuintri la unitât)
- s.f. [TS] fon. timp che al covente par articolâ un sun: chestis dôs diferencis significativis di durade e di andament dal secont formant a permetin di diferenziâ il diftonc ['jo] e il jat [i'o] in maniere sigure (Paolo Roseano, La division in silabis dai sufìs -sion e -zion tal Grant Dizionari Bilengâl Talian - Furlan)
- mignestre riscjaldade no à durade
- robe mâl cuistade e à pocje durade
- robe mâl cuistade no à ni pâs ni durade
- robe robade no à durade
- robe robade no à ni pâs ni durade