dissanganâ  di|ssan|ga|nâ  [CO]

  1. v.tr. gjavâ, fâ pierdi dut il sanc o une vore di sanc
    Sin. disvenâ
  2. v.tr. (fig.) gjavâ, fâ pierdi une vore di fuarce, di risorsis, di personis e v.i.Vignesie nus dissanganave cu la vuere cuintri l'Imperadôr, a partî dal 1508, durade par plui di vot agns: paîs brusâts, oms obleâts a lassâ il lavôr dai cjamps par lâ a scombati berlant “Vive Sant Marc”, maçalizis e cjaristie (Angelo Floramo, Di scjas in scjas: i taramots inte storie furlane. Il ribalton dal 1511)
    Sin. disvenâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl