disrodolâ di|sro|do|lâ [CO]
-
v.tr.
vierzi, slargjâ, slungjâ, disvoluçâ alc che al è fat sù:
al viôt parsore une taule el rodul dal steme e al disrodole (Arturo Feruglio, I purcjinei);
una rovueda di len a taps je fissada tel insubli, a pâr de gjamba del telâr, cuntuna steca pontada ae cuarda. Par disrodolâlu [l'insubli], tirava la cuarda (Maria Paoluzzi, Telârs a Orsaria)
Sin. srodolâ , disvoluçâ