disfrenât  dis|fre|nât  [CO]

  1. adi. che al è cence frens, che nol è contignût, stratignût, moderât[…] che ancje lui al judàs a tornâ a meti ordin, a fâ arzin aes passions disfrenadis (Pieri Menis, Sul agâr); e sul stradon un cori disfrenât (Meni Ucel, Il Strolic furlan pal 1987)
    Sin. sfrenât
    Cfr. discjadenât , disbrenât , scjadenât , sbrenât
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl