disfogâ dis|fo|gâ [BF]
-
v.tr.
(ancje fig.)
fâ vignî fûr di colp, cun fuarce, alc che al jere stratignût:
par disfogâ la tô lussurie cjalde / […] / […] / […] / tu âs tolet di burdel une magalde (Anonim, Par disfogâ la tô lussurie cjalde)
Sin. sbrocâ , sfogâ