disflorî dis|flo|rî [CO]
-
v.pron.intr.
pierdi lis rosis o i pics des rosis:
lis fueis tenaris [dal cren] si cjapin sù a Vierte; la lidrîs invezit di Sierade, cuant la plante e disflorìs (Giorgio Pascoli, Il litum. Jerbis salvadiis te cusine)
Sin. disflorâsi , sflorî , disfloreâsi -
v.pron.intr.
(fig.)
pierdi colôr, vivôr, fuarce e v.i.
Sin. sflorî
