diserzion /-òn/ di|ser|zi|on [CO]
-
s.f.
azion fate dal militâr che al scjampe de unitât li che al è in servizi:
cuatri mil soldâts a forin fusilâts par “diserzion”, dopo di une sentence emetude di un tribunâl (Angelo Floramo, 1914-2014 Cuintristorie de Grande Vuere)
Var. disarzion -
s.f.
(fig.)
rinunzie a jessi militant, a sostignî une cause, a impegnâsi intune ativitât
Cfr. tradiment