disertôr di|ser|tôr [CO]
-
s.m.
militâr che al scjampe de unitât li che al è in servizi:
"Ancje a ti, zaromai, ti àn par disertôr. Se nus bechin, par ben che nus vadi, nus menin in Gjermanie" (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
Var. disartôr -
s.m.
(fig.)
cui che nol è plui militant, che nol sosten plui une cause, che no si impegne plui intune ativitât
Cfr. traditôr