discudulât  dis|cu|du|lât  [BF]

  1. p.pass., adi. viôt discudulâ , viôt discudulâsi
  2. adi., s.m. che, cui che al cjamine stuart o in maniere anormâlmicul, discudulât, cui cjavei grîs, / la muse di un tomât, el nâs infûr, / al leve gobo, strissinant i pîts, / di vile in vile cul carnîr daûr (Pieri Corvat, Un puor vecjo)
    Sin. scudulât
    Cfr. çuet
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl