discudulât dis|cu|du|lât [BF]
- p.pass., adi. viôt discudulâ , viôt discudulâsi
-
adi., s.m.
che, cui che al cjamine stuart o in maniere anormâl:
micul, discudulât, cui cjavei grîs, / la muse di un tomât, el nâs infûr, / al leve gobo, strissinant i pîts, / di vile in vile cul carnîr daûr (Pieri Corvat, Un puor vecjo)
Sin. scudulât
Cfr. çuet