dirindin /-ìn/ di|rin|din [BF]
-
fonosimb., s.m.
sun ripetût di cjampanis, campanei o di alc, soredut di metal, che al sdrindule e al sglinghine:
e sunà la Avemarie, / le preiere e je finide, / le funzion e je compide / e content l'è il nestri cûr. / Dindon - Dirindin - dandan / buine sere, siôr plevan (Francesco Nascimbeni, La maridarole)
Sin. dindirindin
Cfr. din , don2 , dan1 , dandan , dindon , dindan , glon