deventât de|ven|tât [CO]
-
p.pass., adi.
viôt deventâ
Var. doventât , daventât - adi. di parint, che nol è di sanc, di nassite, che al è jentrât in parintât midiant di un matrimoni: «Tu sês fortunade, frute…» i disè une vecje agne deventade. «Tu jentris tune cjase plene… là nol mancje nuie di chest marimont…» (Pieri Menis, Chei di Muraie)