desonôr de|so|nôr [CO]
- s.m. (var.) viôt disonôr : biel infant, jo si cji prii; / e si cji ‘nt prii per curtisio: / cu tu no debis si spes vignî / vaiçant per chesto vio, / imperçò che altrui no dio / cu jo sê in desonôr (Anonim, Bielo dumnlo di valôr)