decisîf  de|ci|sîf  [AF]

  1. adi. che al à une grande impuartance tal determinâ une consecuencese no je in ûs ta chês ativitâts che a son decisivis pal lâ de societât, la lenghe e restarà margjinâl (Xavier Lamuela, La grafie furlane normalizade); al è clâr che il contribût de Europe al è stât decisîf pe aprovazion de Leç 482/1999, che e à lidrîs e prospetivis europeanis (Marc Stolf, Minorancis linguistichis)
    Sin. critic , determinant
    1. che al puarte ae conclusion, ae decision di alcfintremai cumò no àn volût comprometi i lôr interès eletorâi fevelant masse clâr, ma cumò che al sta par rivâ il moment decisîf, a spessein a tirâ jù la mascare e mostrâ la muse (Josef Marchet, La gnespule malmadure); il scac mat al è la mosse decisive dal zûc dai scacs (Nilde Teresa Negro, Zuìn di scacs)
      Sin. definitîf