dâ tedie [BF]
- loc.v. dâ fastidi, stufâ, fâ pierdi la pazience: al si presente un om pluitost madurot: mi dîs che lu perdoni se al è vignût a dâmi tedie in cjase, ma che al veve premure di tornâ tal so paîs e che al jere stât in municipi par fâ lis cjartis (Pieri Somede dai Marcs, La ultime firme de mê podestarie)