cumon  /-òn/  cu|mon  [FO]

  1. s.m. (var.) viôt comun nestris vons furlans a forin simpri de bande dal imperadôr cuintri i Cumons talians (Josef Marchet, Cuintristorie dal Friûl fin sot la Italie); par ordin del cumon / i domandi une grazie (Pieri Çorut, Il cjampanîl provisori)