cuintrigambiâ cuin|tri|gam|bi|â [BF]
- v.tr. viôt cuintricambiâ : in prin, e veve tirât dret cence mai rispuindi [ai salûts], ma cul strissinâsi de naine, no veve podût fâ di mancul di cuintrigambiâ in cualchi maniere, nol fos par nuie altri che par creance (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)