cuintrigambiâ  cuin|tri|gam|bi|â  [BF]

  1. v.tr. viôt cuintricambiâ in prin, e veve tirât dret cence mai rispuindi [ai salûts], ma cul strissinâsi de naine, no veve podût fâ di mancul di cuintrigambiâ in cualchi maniere, nol fos par nuie altri che par creance (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl