cuintre  /-ì-/  cuin|tre  [FO]

  1. prep., av., s.m. (var.) viôt cuintri "Chest mo l'è un lâ cuintre la volontât del Signôr!!" (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1861); jê a torne a esaminâ il façolet, lu smire cuintre la lûs (Luigi Gortani, Al marcjât di Vile)