cuindis  /-ìn-/  cuin|dis  [FO]

  1. s.m. numar che al corispuint a une desene e cinc unitâts e segn grafic che lu rapresente
  2. adi.num., pron.num. in cuantitât di une desene e cinc unitâts, ancje cun valôr sostantivât o cun sostantîf sotintindûta mancjavin ancjemò cuindis minûts prime che al scomençàs il spetacul (Fabian Ros, Un piçul particolâr); a costavin cuindis centesims l'un, ma al in grues e tirave jù cinc centesims (Pieri Menis, La gjate); si sa che lis robis in politiche a fasin doi pas indenant e un indaûr, ma chi mi pâr di sei tornât indaûr di cuindis agns (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche); gno nono Rico mi contave simpri cheste storie… me à contade cussì tantis voltis che no le dismentei. Lui al veve tredis agns dal 1917; Pieri e Milian, siei amîs, sui cuindis (Checo Tam, I nemîs)
    1. ancje cun valôr di ordenâl o identificatîf intune serie o intune categorie
      Sin. decim cuint
  3. s.m. soredut tal pl., dì decime cuinte di un mêssabide cuindis, o vin lis gnocis de Miliute (Maria Forte, La tiere di Lansing); la dì de Madone Indolorade, ai 15 di Setembar, si cjatarin insiemi (Antoni Beline, Pre Pitin)
    1. an decim cuint di un secula pene che al jere tornât de vuere - chê dal cuindis - si jere fat dâ la sô part dai siei di Lauçane e al veve metude sù cjase di bessôl (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
    2. tiermin temporâl di dôs setemanis a partî di une cierte zornadeo voi in viaç e o torni vuê cuindis
  4. s.f.pl. dome in espressions une vore precisis o formâls, burocratichis e v.i., tierce ore dopomisdì, in gjenar scrit cun numars
    Sin. trê , trê dopomisdì
  5. s.m. [TS] sport tal tenis, prin pont segnât intun zûctal so zûc di batude nol à molât al aversari nancje un cuindis
Proverbis:
  • daspò dai cuindis di Avost, cence tabar no lâ tal bosc
  • la sagre dai amîs a dure cuindis dîs
  • si cognossisi plui in cuindis dîs di matrimoni che no in cuindis agns di morosâ