cubiâsi  cu|bi|â|si  [CO]

  1. v.pron.intr. cjatâ un compagn o une compagne e vê relazions sessuâls"Lôr fi, a sarès po ore che si cubiàs, ce spietial?" (Costantino Smaniotto, Maridâsi...!?)
    Sin. incubiâsi
    Cfr. cubiâ
  2. v.pron.intr. cjatâ une buine sistemazion, cjatâsi benal si è cubiât ben in chê cjase, in chel apartament, in chê fameie (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
    Sin. sistemâsi , comedâsi
  3. v.pron.intr. di alc, ancje inanimât o imateriâl, cumbinâsi in armonie cun alc altrila incressite de justizie sociâl si cubie aduncje cu la ecologjie (Renzo Balzan, Disastri umanitari)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl