cu1  cu  [FO]

  1. pron.rel. pronon relatîf cun valôr di subiet, in gjenar cuant che al ven doprât al fâs che nol sedi il pronon subiet atonil sît si è fat silvestri e cui cu passe al cjale chê aghe scure, chê ombrene, al sint un sgrisulaç pe vite e al fui spaurît (Catarine Percude, Lis aganis di Borgnan)
    Sin. che2