cu1 cu [FO]
-
pron.rel.
pronon relatîf cun valôr di subiet, in gjenar cuant che al ven doprât al fâs che nol sedi il pronon subiet aton:
il sît si è fat silvestri e cui cu passe al cjale chê aghe scure, chê ombrene, al sint un sgrisulaç pe vite e al fui spaurît (Catarine Percude, Lis aganis di Borgnan)
Sin. che2 -
adi.escl., av.
[BF, FÛ]
par introdusi une esclamative:
cu biele chê fantate! (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
Sin. ce1
