crucifission
/-òn/
cru|ci|fi|ssi|on
[CO]
-
s.f.
suplizi li che si picje o inclaude il condanât tune crôs:
un cristianisim font e impassionât, che al ten dentri vie il pinsîr de crucifission e dal martueri di tancj cristians dai prins timps (Carlo Sgorlon, Presentazion di Il sît di Diu)
-
[CO, TS]
rapresentazion artistiche dal suplizi di Crist:
te nicje e jere piturade une crucifission smamide dal timp e ogni vinars i ardeve denant un feralut a vueli (Pieri Menis, Lis çuculis dal Gjigjo);
une biele crucifission cun Sant Zuan, il Spiritussant cun doi agnui, il Crist in crôs e la Madone (Marta Vezzi, A Çurçuvint al va indenant il progjet "Une bibie sot il cîl")
Cfr. passion