crucifìs  cru|ci|fìs  [CO]

  1. s.m. ancje cun iniz. maiusc., rapresentazion, in gjenar sculture, di Crist in crôsla man che strinzeva un piçul crucifìs e cercjava di avicinâlu a la bocja, tremava a scjassadis continuis, come la fueia di un poul (Federigo Comelli, Il me paîs); [il frari] al scjampà vie e al corè te sô cele a butâsi denant dal Crucifìs (Zuan Lurinçon, La Madalene)
    Sin. Crist , Crist in crôs
  2. adi. in gjenar riferît a Crist, metût in crôs"Jo o fâs zurament denant dal Crist crucifìs, nestri Signôr" (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans)