crovat1  /-àt/  cro|vat  [AF]

  1. adi., s.m. viôt cravuat1 augurìngji bon viaç / par furlan e par todesc / no no ulìn vê plui crovats / ne par bêçs ne par imprest (Anonim, Canto forlano); il cjapitani da la cumpania, che jara un di chei crovats cu li mostacjis impiradis, veva dât ordin di distirâlu su la bancja e fâigji dâ vincjasinc colps di baston (Ranieri Mario Cossâr, Luisut e il cjalcjut)