cognizion  /-òn/  co|gni|zi|on  [CO]

  1. s.f. il cognossi, il savê, il vê cussiencea pene vude cognizion che il Sultan si ere mitût in viaç cu la idee di fâur une visite, a unissin di capot il consei, e li a ruede lavade si decrete che il podestât e ducj i conseîrs, vistîts in gale, i vadin incuintri un biel bacon di strade (Luigi Gortani, Al marcjât di Vile)
    Sin. cognossince , nozion
    1. ce che si cognòs, che si sainfin fasei furôrs, / e pes mês cognizions in ogni cont / ducj mi croderin erudît profont (Pieri Çorut, Çorut in Aquilee)
      Sin. nozion , informazion