cocjete  /-cjè-/  co|cje|te  [CO]

  1. s.f. struture orizontâl di len dal jet, telâr dal jettal sium mi someà di sintî un scroc te cocjete (Maria Forte, La Madone de Pâs); Agnul Muraie al cjarià sul cjar di so missêr la sô cocjete, l'armâr e l'armaron puartât a marît de femine (Pieri Menis, Chei di Muraie)
    Sin. jetere
    Cfr. jet , cavalet
    1. (meton.) jet in gjenerâl«Mont salvadi, jo no jevarès mai di matine. E je la mê femine che mi bute jù de cocjete» (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl