cocjete /-cjè-/ co|cje|te [CO]
-
s.f.
struture di len dal jet, telâr dal jet:
tal sium mi someà di sintî un scroc te cocjete (Maria Forte, La Madone de Pâs);
Agnul Muraie al cjarià sul cjar di so missêr la sô cocjete, l'armâr e l'armaron puartât a marît de femine (Pieri Menis, Chei di Muraie)
Cfr. jet- (meton.) jet in gjenerâl: «Mont salvadi, jo no jevarès mai di matine. E je la mê femine che mi bute jù de cocjete» (Carlo Sgorlon, Prime di sere)