cjocâ  cjo|câ  [BF]

  1. v.intr. di uciei, in particolâr dal sfranzel o dal mierli, fâ une sivilade curte, lizere e ripetude
    Cfr. bati
    1. [TS] venat. di cjaçadôr, imitâ chel cjant dal sfranzel o dal mierlice biel cjocâ ai dordeis, tirâ il spavent, / e dentri i cjaps intîrs a jemplâ il rêt (Pieri Mation, La bressane di sâr Meni)