cjadreâr  cja|dre|âr  [CO]

  1. s.m. cui che al fâs cjadreis:  e je un pôc rote che cjadree, ma no si cjate nissun cjadreâr par comedâle (Maria Forte, Juchin)
    Cfr. cjadene
    1. imprenditôr che al prodûs cjadreis:  si son cjatâts la fabricute tal curtîl e a àn crodût che e podès lâ indenant di bessole, cence fadie e cence scuele. I cjadreârs a àn tirât dilunc par agns disint: “cumbinìn” o “o vin fat simpri cussì” (Radeschi, La brute fin de Cjadree Grande)
  2. s.m. (pop.) sorenon di chei di Manzan
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl