ciprie  /cì-/  ci|pri|e  [CO]

  1. s.f. cosmetic in polvar di dâ su la muse e sul cuel, par dâ un ciert colôr ae piele tire fûr il rosset e la ciprie e il spielut e si piture un pôc (Pieri Somede dai Marcs, Butìnle in staiare); a jerin zovinis, ben vistudis, cul bonodôr di ciprie intorsi che al lassave une ferade daûr (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Cfr. farine