cinturie /-ù-/ cin|tu|ri|e [AF]
- s.f. (var.) viôt cinture : cui pistolons a la cinturie (Giovanni Gortani, Trê Rafaei in jerbe); [il carabinîr] al cjaminave impicotît sù e jù par Stradimieç e pe Contrade Disot cul rivolvar sul cûl e lis mans te cinturie (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
- strenzi la cinturie loc.v.