cinturie  /-ù-/  cin|tu|ri|e  [AF]

  1. s.f. (var.) viôt cinture cui pistolons a la cinturie (Giovanni Gortani, Trê Rafaei in jerbe); [il carabinîr] al cjaminave impicotît sù e jù par Stradimieç e pe Contrade Disot cul rivolvar sul cûl e lis mans te cinturie (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Polirematichis e espressions idiomatichis