cifre  ci|fre  [AF]

  1. s.f. ogni segn des secuencis di segns secont une base, dopradis par indicâ i numarsun numar di une sole cifre (Spirt Anonim, Vôs)
    Sin. numar
    Var. cifare
    1. par estension, numar, cuantitât, sume«O vês fats masse cecs, par plui bêçs di chei che o vevis in bancje, e cumò ae bancje o vês di dâi tant…», e i dîs la cifre (Sergio Visentin, I cecs di Dolfo)
      Sin. numar
  2. s.f. letare iniziâl o scurtadure o simbul identificatîf di un non propriCulau dal Lunc Cjabrin al stampà lui il prin modon cu la sô cifre di sù (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. sigle
  3. s.f. carateristiche, element tipicla nassite di une politiche linguistiche gnove, che la sô cifre di novitât e sarà te prospetive di une lenghe de modernitât (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche); doi curtmetraçs a prin viodi diferents ma unîts indentri di une alte cifre professionâl e artistiche (Fabian Ros, Profii_festival)