ci2  ci  [FO]

  1. pron.int. (var., ant.) viôt cui ci cu vûl si meto a strît (Anonim, Piruç mio doç inculurît); al è ci ten cu sei feliç un biel, / altris ogni grant ric clamin beât, / pensâr altris, cu un dot fos in bon stât / e content ci comande a chest e chel (Turùs, cit. in Giovanni Battista Corgnali, A proposito della canzone «Piruç myo doç» e del suo autore)