cesen  /-èn/  ce|sen  [CO, TS]

  1. s.m. ornit.com. non di plui uciei di aghe de famee dai Anatidis, dal gjenar Cygnus, in particolâr de specie Cygnus musicuse pensà ae vacance sul Garde. I cesens a sbrissavin lizêrs viars rive, a cucavin furbuts in spiete di un toc di pan (Jolanda Mazzon, Cungjò Friûl)
    Sin. cign