cernite2
/cè-/
cer|ni|te
[BF]
-
s.f.
azion e risultât dal cerni, dal sielzi, dal selezionâ:
une buine cernite fotografiche, dispès uniche, a dâ imò plui fuarce al scori dai diviers tocs che a i dan vite a cheste publicazion (Celestino Vezzi, La Cjargne di Novella Del Fabbro)
Sin. cernete
, sielte
, selezion
, cerniture