celet /-èt/ ce|let [CO, TS]
-
s.m.
[TS]
zoot.
struture des celis fatis des âfs e des jespis par meti i ûfs, la mîl e il polin:
intun amen a forin dongje dal morâr: il pari, cul bôç parecjât a colp cuntun celet di mîl di riclam; e il fi, cuntune sesule che al zinghinave suntun falcet sence mani (Alviero Negro, Lis âfs di Min)
Sin. pietin