celebrazion  /-òn/  ce|le|bra|zi|on  [AF]

  1. s.f. il celebrâ, il rindi onôr o fâ memorie cuntun rituâl, cuntune cerimonie, spec. religjosedut in lui [tal capelan] al traspâr un pinsîr religjôs, une beatitudin che si invie viers la celebrazion dal grant misteri dal sacrifici divin (Pieri Somede dai Marcs, Une messe)
    1. rituâl par celebrâo vin sielzût lis primis dôs leturis […] che a tocjin la Eucaristie, parcè che o intindìn cun cheste celebrazion dâ une man propit al Congrès Eucaristic che a varessin di fâ a Udin (Francesc Placerean, L'ultin patriarcje: Denêl Dolfin)
      Sin. cerimonie , memoreazion
  2. s.f. (fig.) esaltazion pomposei çavariaments targâts effevuggì e lis rievocazions/celebrazions/esaltazions di ducj i inovâi de Prime vuere mondiâl (Marc Stolf, Suns Europe, une braùre furlane cence confins)
    Sin. apologjie , encomi , laude