celebrazion  /-òn/  ce|le|bra|zi|on  [AF]

  1. s.f. il celebrâ, il rindi onôr o fâ memorie cuntun rituâl, cuntune cerimonie, spec. religjose:  dut in lui [tal capelan] al traspâr un pinsîr religjôs, une beatitudin che si invie viers la celebrazion dal grant misteri dal sacrifici divin (Pieri Somede dai Marcs, Une messe)
    1. rituâl par celebrâ:  o vin sielzût lis primis dôs leturis […] che a tocjin la Eucaristie, parcè che o intindìn cun cheste celebrazion dâ une man propit al Congrès Eucaristic che a varessin di fâ a Udin (Francesc Placerean, L'ultin patriarcje: Denêl Dolfin)
      Sin. cerimonie , memoreazion
  2. s.f. (fig.) esaltazion pompose:  i çavariaments targâts effevuggì e lis rievocazions/celebrazions/esaltazions di ducj i inovâi de Prime vuere mondiâl (Marc Stolf, Suns Europe, une braùre furlane cence confins)
    Sin. apologjie , encomi , laude
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl