celebrazion 
          /-òn/ 
      ce|le|bra|zi|on 
      [AF]
      
        
        - 
s.f.
il celebrâ, il rindi onôr o fâ memorie cuntun rituâl, cuntune cerimonie, spec. religjose: 
dut in lui [tal capelan] al traspâr un pinsîr religjôs, une beatitudin che si invie viers la celebrazion dal grant misteri dal sacrifici divin (Pieri Somede dai Marcs, Une messe)
- 
rituâl par celebrâ: 
o vin sielzût lis primis dôs leturis [...] che a tocjin la Eucaristie, parcè che o intindìn cun cheste celebrazion dâ une man propit al Congrès Eucaristic che a varessin di fâ a Udin (Francesc Placerean, L'ultin patriarcje: Denêl Dolfin)
Sin. cerimonie
, memoreazion
 
 
        
        - 
s.f.
(fig.)
esaltazion pompose: 
i çavariaments targâts effevuggì e lis rievocazions/celebrazions/esaltazions di ducj i inovâi de Prime vuere mondiâl (Marc Stolf, Suns Europe, une braùre furlane cence confins)
Sin. apologjie
, encomi
, laude