cavartorie  /-ò-/  ca|var|to|ri|e  [CO, TS]

  1. s.f. (var.) viôt covertorie una carovana di singars, che vendevin e justavin cjalderiis, stagnadis e cavartoriis (Ranieri Mario Cossâr, Il singar gurissan); si sint a pivetâ, sdrondenâ e i dan drenti di gust cun trombons, cavartoriis e tamburon (Dolfo Zorzut, La furlane)