cassadure2 /-ù-/ ca|ssa|du|re [BF, TS]
-
s.f.
arm.
struture che e fâs di base a une arme di artiliarie:
cassaduris di canon in place Umberto I a Tresesin, in chê des manovris di poie al gnûf fuartin (Luca De Clara, Il disertôr)
Sin. casse , incassadure - s.f. tecn., zoot. struture in forme di contignidôr plui o mancul cuadrât o retangolâr: cassaduris di brea [pai cavalîrs] (Piera Rizzolatti, Il fiume, la terra e l’uomo: ricerche linguistiche ed etnografiche nel comune di Morsano al Tagliamento)