cassadure2  /-ù-/  ca|ssa|du|re  [BF, TS]

  1. s.f. arm. struture che e fâs di base a une arme di artiliariecassaduris di canon in place Umberto I a Tresesin, in chê des manovris di poie al gnûf fuartin (Luca De Clara, Il disertôr)
    Sin. casse , incassadure
  2. s.f. tecn., zoot. struture in forme di contignidôr plui o mancul cuadrât o retangolârcassaduris di brea [pai cavalîrs] (Piera Rizzolatti, Il fiume, la terra e l’uomo: ricerche linguistiche ed etnografiche nel comune di Morsano al Tagliamento)