carognade  /-gnà-/  ca|ro|gna|de  [CO]

  1. s.f. azion triste, vîlcetancj sacrificis par nuie! e po dopo soldât in Albanie, soldât in Grecie e tristeriis, tradiments, carognadis, viliacariis, delits cence fin… (Pieri Somede dai Marcs, L'ombrenâr); no ai volontât di sporcjâ il gno non cuntune carognade (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. porcade , tristerie