carnavâl  car|na|vâl  [AF]

  1. s.m. (var.) viôt carnevâl ultime domenie di Carnavâl, sagre de «Madone dal Sacracûr» a Cuelalt. […] Sagre de Madone balarine, si usave a dî, apont par vie dal Carnavâl. (Osiride Secco dai Juris, Lis antighis sagris di Tarcint); a vevin ostarie, di Carnavâl a tignivin fieste di bal (Pieri Menis, Chei di Muraie)