cagne3  ca|gne  [CO]

  1. s.f. (ancje fig.) esemplâr di cjan, di Canis lupus familiaris, di gjenar feminin, viôt cjice
    Var. cjagne
    1. ancje tant che titul di ofese o in imprecazions, ancje in funz. di adi."Chê cagne di fie me à petade!" (Maria Forte, Cjase di Dalban); si ere dât al bevi e une miserie cagne ere plombade in cjase (Pieri Somede dai Marcs, Erin lis lagrimis…); "Cagne da la ostrighe, cui sa cetantis che mi 'nd à fatis ancje a mi, chê besteate!" (Costantino Smaniotto, La rosade de la sere)