caìn ca|ìn [CO]
-
s.m., fonosimb.
viers acût fat dal cjan o di altris bestiis par lamentâsi:
a àn sintût a baiâ un cjan: un caìn lamentôs che al pareve di cristian (Pieri Menis, Destins)
Sin. cainade
Cfr. vuic , vuicade , ciul , ciulade- (fig.) viers di dolôr o lament ancje di une persone: e o sint une vôs e caìns tal curtîl di Zenco. O vierç il barcon: berlons, peraulatis: «Lazaron, figurate… » (Meni Ucel, La ombrene)