butilion
/-òn/
bu|ti|lion
[CO]
-
s.m.
recipient di veri par licuits, soredut pal vin, cul cuel lunc e stret che si pues meti un stropul, plui grant e grues de butilie:
su la taule a jerin un plat di salam, une pagnoche, tacis e un butilion di neri (Carlo Sgorlon, Prime di sere);
gno barbe alore al sparìs inviât e po al torne cuntun butilion di merlot (Vico Bressan, Scaiis - Il Strolic furlan pal 1970)
Sin. boçon
, flascjon
Var. butilgjon
-
cuantitât di licuit, soredut di vin, che al sta dentri di chel recipient:
«Jo», dissal lui, «i ai bevûts doi butilions tun flât» (Alan Brusini, Tresemanis - Il Strolic furlan pal 1979)