buf2  buf  [BF]

  1. adi. [TS] teatr. di opare, che e je fate par fâ ridi:  vin opere famose. / Il prin spartît l'è buf, / stât scrit propri a di pueste / da mestri Bastian Cufà (Pieri Çorut, Bolzan e la sô sagre)
    1. adi., s.m. teatr. che, cui che al ten sù une part comiche te opare bufe:  vevin un buf valent (Pieri Çorut, La sagre di Bolzan)
  2. adi. che al fâs ridi:  Jacumin al trombete cul nâs intune maniere une vore bufe (Arturo Feruglio, In cîl e je une stele!…)
    Sin. ridicul , comic
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl