buf2  buf  [BF]

  1. adi. [TS] teatr. di opare, che e je fate par fâ ridivin opere famose. / Il prin spartît l'è buf, / stât scrit propri a di pueste / da mestri Bastian Cufà (Pieri Çorut, Bolzan e la sô sagre)
    1. adi., s.m. teatr. che, cui che al ten sù une part comiche te opare bufevevin un buf valent (Pieri Çorut, La sagre di Bolzan)
  2. adi. che al fâs ridiJacumin al trombete cul nâs intune maniere une vore bufe (Arturo Feruglio, In cîl e je une stele!…)
    Sin. ridicul , comic