buf2 buf [BF]
-
adi.
[TS]
teatr.
di opare, che e je fate par fâ ridi:
vin opere famose. / Il prin spartît l'è buf, / stât scrit propri a di pueste / da mestri Bastian Cufà (Pieri Çorut, Bolzan e la sô sagre)
- adi., s.m. teatr. che, cui che al ten sù une part comiche te opare bufe: vevin un buf valent (Pieri Çorut, La sagre di Bolzan)
-
adi.
che al fâs ridi:
Jacumin al trombete cul nâs intune maniere une vore bufe (Arturo Feruglio, In cîl e je une stele!…)
Sin. ridicul , comic