brudieç /-èç/ bru|di|eç [CO]
-
s.m.
(spres.)
brût, calcolât in maniere negative:
«I covente sostance… bisugne tirâle sù…» […] «Ce mai sostance… che e salti fûr dal jet a cjapâ aiar bon e no brudieçs… Jo o 'ndi ai vûts cinc [di fîs] e dopo trê dîs o jeri impins cence pastroçs… (Pieri Menis, Chei di Muraie)
Cfr. brudie , brût