bruade  /-à-/  bru|a|de  [AF]

  1. s.f. (var.) viôt broade o patìs il stiçon, / e tant e tant soi mat / par lis cocis cul lat, / pe bruade, pal craut (Pieri Çorut, La mê biografie); "Iar sere, sô comari mi à dât di mangjâ muset cu la bruade, lu ai sintût sul stomi dute la gnot" (Bruno Paolo Pellarini, Comari 'Sese)