brovadin bro|va|din [CO, TS]
- s.m. viôt broadin : cul brovadin si fâs la jote, antighe mignestre furlane fate cul brovadin smuelât e pestât (pestadice), mitût a cuei cun fasûi, lat e cuince, e un pocje di farine di polente (Emilia Baldassarre, Ort e cusine)