briscje bris|cje [CO]
-
s.f.
carete avonde lizere, cun cuatri ruedis:
il nono al tacave la briscje par lâ a messe in domo a Udin (Alan Brusini, Come tai romançs);
[lis feminis a capitavin] cu la briscja, vâl a dî na careta tirada dal cjaval che al ti veva in alt la serpa cul schenâl a voltis imbutît e ai flancs dôs bandinis cu li colonutis di len (Anna Bombig, Il lavadôr su la roia di Fara)
Cfr. carete