bravade
/-và-/
bra||va|de
[CO]
-
s.f.
azion coragjose o violente, dispès fate par dimostrâ fuarce, par sfide, par svantâsi:
un di chei vecjos sanculots, sence braghessis, deventât gjenerâl cu lis sôs bravadis (Giovanni Gortani, A la sagre di Mion);
[i scuadriscj] cun manganei par ca a vevin sgjarnât tancj che a jerin presints. E, finide la bravade, chei scjadenâts, come che a jerin vignûts, cuntun vecjo camion vanzât de vuere, a jerin tornâts vie (Pieri Menis, Chei di Muraie)
Sin. bulade
Cfr. braùre