braçadorie  /-ò-/  bra|ça|do|ri|e  [CO, TS]

  1. s.f. striche avonde largje, pal solit imbotide, che si poie parsore de spale par tignî sù russacs, cramis e v.i.lis braçadoriis de cjarie su lis spadulis a vevin lassât il segno di sanc imbrucjât (Pieri Menis, Vigji il cuintribandîr); «Dami ca il sac!». L'omp i da il sac alçantlu pes braçadoriis (Meni Ucel, La sgnape furbe)
    Sin. spaline
  2. s.f. ognidune des dôs fassis o cenglis, che a passavin tor des spalis, di une sorte di brene doprade par judâ a stâ sù i fruts che a imparavin a cjaminâ
    Sin. spaline