bordure /-ù-/ bor|du|re [CO]
-
s.f.
furniment che al cor dilunc dal ôr di un vistît, par rinfuarçâlu o par bielece:
bragons curts […] cu lis borduris doradis (Mario Bolzicco, Zagos)
Sin. bordin - s.f. element o rie di elements che a segnin un profîl, un limit: il soreli dal daspomisdì al slusive fra i strops e su lis borduris di claps (Renzo Balzan, Il lasimponâr)